Cum am făgăduit, reiau subiectul legat de aiuritorul etnonim ROM (cu varianta, exact la fel de aberantă RROM).

Primejdia majoră — conștientizată de către parlamentarul Mădălin Voicu, care, cum arătam, în virtutea ascendenței paterne din excelentul violonist Ion Voicu, se declară a fi țigan, respingând a se recunoaște în termenul rom sau în varianta rrom — este ștergerea, în ritm destul de rapid, a identității reale, ba chiar a înseși istoriei poporului nomad, de origine indiană, ajuns în Europa la finele secolului al XIV-lea, după  opinia celor mai numeroși istorici, alții opinând că migrația s-ar fi făcut în valuri succesive, între secolul al IX-lea și al XIV-lea. 

În mod limpede, e grabnică nevoie de suplimentarea cercetărilor documentare, desigur, făcute competent, cu bunăcredință, pentru a se cunoaște adevărul   întreg, imposibil de  răstălmăcit.

De ce lucrurile nu mai trebuie amânate? Motivul este îngrijorător: de mai multe decenii, se publică enorm de multă maculatură și, în felul acesta, cărțile cu adevărat valoroase,    întocmite ireproșabil din punct de vedere științific se “pierd”, inclusiv din cauza tirajelor mici, uneori aproape confidențiale, mulți specialiști autentici fiind nevoiți a suporta din propriul buzunar editarea lucrărilor redactate pertinent.

O simplă navigare pe Internet,  dovedește faptul că termenul țigan apare incomparabil mai frecvent, în postările de pe motorul de căutare Google. Raportul este mai mare de zece la unu! Ce s-ar întâmpla, dacă toate postările acestea ar fi șterse, într-o bună zi (nu foarte îndepărtată în viitor), iar postărilor ce utilizează etnonimul de dată recentă rom le-ar fi modificat esențial, decisiv conținutul, în scop falsificator, manipularea urmărind  inculcarea, în mase foarte largi, a unor date, informații, convingeri nicidecum adevărate? 

Cei care citesc cărți serioase, acasă ori în biblioteci, sunt — din nefericire — tot mai puțini la număr, în vreme ce utilizatorii de Internet cresc exponențial, însă nu tot ceea ce este postat în spațiul cibernetic este corect din punct de vedere științific, prin urmare deturnarea de la adevărat, veridic este ușor de concretizat. 

Noi suntem deja siliți să susținem lucruri despre care știm cât se poate de bine că nu sunt adevărate. Cum se întâmplă deja. Dar coercițiile vor deveni teribile, în curând. 

Este tot mai evident, totuși, că fiii, nepoții noștri ar putea fi obligați să creadă că Urbea Eternă, Roma cea splendidă (personal, o socotesc a fi capitala lumii și am argumente irefutabile, desigur, in primis de ordin cultural, nu preponderent economic) ar fi fost întemeiată de către... romi.

Pare a fi un scenariu incredibil, dar tot mai mulți oameni cu conștiința trează și care știu carte temeinică sunt cu adevărat angoasați.

Se cunoaște că s-au adunat deja sute de mii de semnături prin care se solicită renunțarea la un etnonim creat, cu rea-credință, în urmă cu 42 de ani, cuvîntul rom, ce aruncă în derizoriu aproape trei milenii de civilizație admirabilă. Mă refer, desigur, la civilizația latină, continuată de cele zece civilizații corespunzând popoarelor romanice (este drept, de peste un secol, poporul dalmat a dispărut, dar excepționalul lingvist italian, Matteo Giulio Bartoli, a salvat măcar informațiile despre limba acestuia, în anul 1906, iar un formidabil etnomuzicolog sloven contemporan, Dario Marušić, a inclus în repertoriul său extrem de prețios cântece în limba dalmată, în dialectul istroromân și alte rarități de excepțională valoare documentară, pe care am avut norocul să le ascult, în anul 2009, la Capodistria-Koper).

Cei mai mulți semnatari ai petițiilor menționate mai sus solicită renunțarea la etnonimul rom, acesta fiind înlocuit cu substantivul dom, care nu frizează ridicolul și este tocmai acela pe care l-a avut, la venirea sa în Europa, poporul nomad despre care facem vorbire, în aceste rânduri.

Cu toate acestea, exact etnonimul ulterior lui dom, acela de țigan (csigany, zingaro, zigeuner, tsigan, gitano, gipsy etc.) apare în mii de documente istorice, opere de artă de excepțională valoare.

Ștergem din literatura universală capodopere cu această temă semnate de Cervantes, Achim von Arnim, Goethe, Victor Hugo, Prosper Merimée, Théophile Gautier, Octavian Goga, Tudor Arghezi, Miron Radu Paraschivescu etc.,  vom “reboteza” nuvela de referință a lui Mircea Eliade La țigănci?  Cum ar suna, oare, un asemenea titlu? Vă place o aiureală sinistră gen  La roame?!?  Îl vom pune la index pe Ion Budai-Deleanu pentru că a scris capodopera Țiganiada? Renunțăm la paginile lui Vasile Alecsandri despre tovarășul de său de joacă Vasile Porojan, la drama Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu-Hasdeu? Ne luăm la harță cu Mihai Eminescu, deși a fost bun prieten cu violonistul țigan Toma Micher[i]u? Îl certăm pe Ion Creangă, cu toate că i-a numit cu delicatețe lingurari, în Amintiri din copilărie? O fi fiind jignitor acest sinonim pentru unii pretins gingași, dar ignoranți, în realitate?  

Vom schimba, apoi, denumirile unor lucrări plastice splendide realizate de Verrocchio, Bosh, Leonardo, Bruegel, Michelangelo, Raffaello, Hals, Caravaggio, Tizian, La Tour, Goya, Manet, Theodor Aman, Courbet, Van Dongen, Modigliani, Ernst Kirchner, Nicolae Grigorescu, Max Bekmann, Pascin, Picasso, Chagall, Poliakoff, dar lista este departe de a fi epuizată? Sau le distrugem, pentru că e foarte lesnicios a nimici, în vreme ce creația înseamnă talent, trudă, sacrificii, omagiu, document imposibil de negat?

Capodopera verdiană Trubadurul și uluitoarea operă Carmen, compusă de Georges Bizet (având ca izvor de inspirație nuvela omonimă a lui Merimée și care a inspirat inclusiv  un coregraf genial precum Roland Petit) urmează, oare, a fi scoase din repertoriile marilor teatre lirice?!?

Și ce facem cu filme intrate în istoria cinematografului mondial ca acelea regizate de Emil Loteanu, Emir Kusturica, Radu Mihăileanu?

M-am mărginit, repet, la numai câteva din numeroasele exemple posibile, zeci de creatori formidabili empatizând cu oamenii cu ten măsliniu, încă din Renaștere.

Să nu uit: obligăm mii și mii de oameni să-și schimbe numele de familie?

Ceea ce uimește este faptul că exact o parte din oamenii cu studii superioare aparținând etniei, exact aproape toți activiștii pentru drepturile acesteia au acceptat, cu o naivitate totală și regretabilă, mistificarea lingvistică respinsă categoric de Mădălin Voicu, de toate personalitățile cu solidă cultură, cu o foarte  bună cunoaștere a istoriei, de fapt.

Să fie imposibil a se reveni la un status quo lingvistic precedent? 

Abia atunci, intențiile satanice ascunse îndărătul impunerii unui etnonim distrugător de identitate, grosolan falsificator de istorie universală ar ieși pregnant la iveală. 

Că stau tocmai așa lucrurile este destul de clar: în unele state, este deja interzis prin lege a folosi etnonimul corect, sub amenințarea amenzii, ceea ce a condus la subterfugii fariseice: italienii folosesc, în public, termenul nòmade, francezii au inventat un sens hilar... voyageurs. Iar subliniez ÎN PUBLIC, doar.  

N-a fost creată de către români vocabula șovin. Precis.

Cred din tot sufletul în zodia poporului meu, voi fi — până în ultima clipă a vieții mele — fericită și recunoscătoare că bunul Dumnezeu a decis să fiu româncă, de aceea doresc să mai dau o pildă, extrem de grăitoare.

Și eu cred ferm că suntem un popor încă viguros, care are un viitor (cum arată maestrul Tudor Gheorghe, între alții), inclusiv  pentru că numai strămoșii noștri din Transilvania au fost capabili a transforma negația din limba maghiară nem „nu” (preț de secole, românii fiind îngrozitor umiliți pe chiar pământul etnogenezei proprii, iar incalificabilele interdicții cotidiene impuse lor fiind implacabile) în substantivul neam, sinonim cu popor, norod, stirpe.

Oare nu ar putea avea această forță titanică, absolut genială, și țiganii?

Quod erat demonstrandum!